Dacă eroina, în genul M. R., o fată cu o figură de pasăre de pradă, cu buze mici, roşii, ochi arzători, negri, pe un ten de lapte, ambiţia în persoană, povesteşte ce ştia de la bunică-sa sau stră-bunică-sa, de 87 de ani, ramolită complet, când era ea, copilă, de unsprezece ani, pe vremea când bunică-sa, la rândul ei, avea pe atunci 89 de ani - asta ageră însă, pe ea se punea baza - aşa că era vorba de peste 160 şi ceva de ani, deoarece bunica asta, a doua, îi povestea ramolitei şi sclerozatei întâmplări de pe vremea când avea 9-10 ani, şi încă nu se ştia dacă nu era vorba chiar de două secole, întrucât bunica asta a doua, ageră, povestea la rândul ei lucruri pe care le auzise de la tatăl tatălui său, aşa că dacă ar mai fi fost o verigă, s-ar fi vorbit, cine ştie, şi de paşoptişti, ca despre nişte tipi care ar fi trăit abia ieri,... dar ce spun eu paşoptişti!... ar fi fost, genealogia asta, o bază bună pentru a se referi la bătălia de la Waterloo, dacă bătălia aceasta avea vreun sens în raport cu acel Bucureşti de stampă (aici căuta ceva din istoria, totuşi, nu prea recentă, a capitalei noastre...).
Bătrâna, prima-prima, nu mai recunoscuse pe nimenea, nici pe fiica, nici pe fiul său, nici pe... strănepoata, pe aceea pe care o chema M. R., care povestea, asta, strănepoata, tânăra, că bunica sta toată ziua pe colacul closetului, că acolo îi plăcea ei să şadă toată ziulica şi din când în când să urineze vorbind cu cea de a doua bunică şi prin aceasta cu toţi ceilalţi, până la acel Tată de început, cel mai aproape de 1848 sau de Waterloo, vasăzică 1815...
*
A treia era contemporană cu secolul douăzeci când începuse fiindcă se născuse de Sfântul Ion la 7 ianuarie şi deci avea 16 ani când se măritase la 10 aprilie 1916 când începuse războiul, dar în august 1916, bărbatul ei având 24 de ani când şi murise pe front în Moldova la Viile lui Negroponte, deal
