Sunătoarea este o plantă medicinală utilizată din cele mai vechi timpuri datorită numeroaselor efecte terapeutice. Produsele din sunătoare se folosesc în tratamentul depresiilor, al bolilor hepatice, al diareei şi al rănilor. Sunătoarea e o plantă perenă, care se întâlneşte atât în zonele de câmpie, cât şi de munte, predominând totuşi în cele deluroase. Planta creşte la marginea pădurilor sau pe pajişti. Frunzele de sunătoare conţin mici pungi secretoare albe, transparente, care dau impresia că frunza este înţepată. Sunătoarea înfloreşte din luna iunie până în septembrie şi are flori galbene, care se găsesc în vârful plantei, fiecare având cinci petale. Recoltarea se face în perioada de înflorire, de preferinţă dimineaţa, pe cer senin, după ce se zvântă roua. Se recoltează vârful tulpinii, cu flori şi boboci. După aceea, planta se pune la uscat la umbră, în locuri călduroase şi uscate, atârnată în snopi subţiri sau întinsă în strat subţire. După uscare, planta este folosită pentru prepararea ceaiurilor, a cremelor sau a unguentelor utilizate pentru tratamentul a numeroase boli, dar şi în cosmetică. Calmează durerile de spateIngredienţii activi ai sunătoarei sunt taninurile, flavonoidele, hipericina, pseudohipericina şi uleiurile volatile. Datorită acestora, preparatele pe bază de sunătoare pot fi folosite atât în medicina tradiţională, cât şi în cosmetică. Ceaiul de sunătoare se foloseşte în tratamentul afecţiunilor nervoase, al bolilor hepatice sau pentru combaterea diareei. Uleiul de sunătoare are proprietăţi astringente şi antiseptice şi este folosit pentru a grăbi vindecarea rănilor uşoare, a arsurilor superficiale şi a gingivitelor. Uleiul de sunătoare combate inflamaţia ganglionilor. Frecţiile cu ulei de sunătoare sunt binevenite în cazul durerilor de spate, apărute în urma reumatismului. De asemenea, colicile sugarilor se liniştesc dacă aceştia sunt ma