Pentru a avea şansa să vă întâlniţi cu Marius Florea Vizante trebuie să trimiteţi la adresa OP 1 CP 10 Bucureşti, până cel târziu luni, 10 martie, talonul de participare la concurs. Talonul îl puteţi găsi în ediţia de vineri, 7 martie, a Ghidului TV al «Evenimentului zilei».

Marius Florea Vizante caută nemurirea prin cinema, în cel mai recent film al lui Nae Caranfil, „Restul e tăcere“.

EVZ TV: În calitate de „Grig“, personajul tău, refaci începuturile filmului românesc. Cum te-ai documentat pentru rolul acesta?

Vizante: Documentarea a fost de ordin vestimentar, comportamental, dar atât, pentru că şi în vremea aceea, ca şi acum, oamenii urau şi iubeau cu pasiune. Am învăţat în şcoală că dacă vrei ca opera să rămână de-a pururi, trebuie ca în ea să se regăsească adevăruri mari, etern valabile. Una dintre valorile filmului lui Nae Caranfil este că vorbeşte despre întâmplări, despre dorinţa de nemurire şi crezuri în care ne regăsim cu toţii la un moment dat.

Ai văzut primul lungmetraj românesc, „Independenţa României“, la care lucrează Grig? Cum ţi s-a părut?

Sigur, acesta există, poate fi văzut, chiar la finalul filmului „Restul e tăcere“ rulează câteva cadre din „Independenţa României“. Dacă priveşti cu ochii de acum au un aer comic, dar dacă te raportezi la epoca în care au fost filmate au ceva înălţător şi emoţionant. Este unul dintre primele lungmetraje din lume, un proiect de o asemenea anvergură pentru vremea aceea nu are cum să nu te emoţioneze. Şi e cu atât mai emoţionant când te gândeşti că un flăcău de 19 ani, Grigore Brezeanu, a reuşit să-l înduplece pe rege să-i pună la dispoziţie mii de oameni, cai, uniforme, să realizeze aşa ceva într-o perioadă în care filmul era privit ca un lucru decadent, o distracţie a plebei, dezavuată de oamenii „subţiri“.

„Restul e tăcere“ şi-a făcut drum destul de gre