Bucureşteanul care vizitează Berlinul realizează imediat ce-i lipseşte capitalei Germaniei: oraşul ăsta n-are nici un Costică Costanda. Cum să laşi tu atâţia kilometri de spaţii verzi în buricul târgului, fără să înţelegi că acolo ar şedea aşa de bine câteva zeci de blocuri turn? Păi în Tiergartenul ăla, pe care, dacă vrei să-l înconjori, trebuie să parcurgi 32 de kilometri, intră lejer vreo patru Cartiere Franţuzeşti, douăzeci de mall-uri cu parcările aferente şi mai rămâne loc de sedii de bancă pe gustul maneliştilor, adică fără număr. Si Tiergartenul nu e singur: dacă urci în colosalul turn al televiziunii din Alexanderplatz, rămâi cu gura căscată când vezi câte parcuri, pardon, terenuri construibile are oraşul ăsta în zona centrală.
Culmea sfidării pentru bucureştean o reprezintă însă Grădina Zoologică din Berlin: când realizezi că ăl mai mare Zoo din Europa tronează fix în centrul comercial şi turistic al fostului Berlin de Vest, la doi paşi de Kurfurstendamm, adică de strada cu magazine de ţoale, parfumuri şi bijuterii, deja te ia cu ameţeală. Dacă mai şi faci greşeala să te informezi un pic, cât să afli că nu există nici cereri de retrocedare a terenului, ameţeala se transformă în vertij .
Păi un hectar are 10000 de metri pătraţi, iar pe Kurfurstendamm metrul e vreo 3000 de euro, şi Grădina Zoologică are zeci de hectare, nu se poate să nu se fi numit pe-acolo vreun director priceput în lichidarea „chiriaşilor”. Dacă-ţi mai spune careva că nu aleargă nimeni elefanţii cu torţe şi câini, nici nu sugrumă nimeni jaguarul cu crosele, ba dimpotrivă, până şi urşii polari au început să se puiască, simţi aşa, un soi de lehamite. Devine clar că fără un import rapid de titani dâmboviţeni ai imobiliarelor, fraierii ăştia de berlinezi n-o să se prindă prea curând că nu poţi să trăieşti aşa, cu ditai tarlalele în centrul oraşului.
Importanţa mall-
