Un barbat intre doua varste, cu privirea patrunzatoare in spatele ochelarilor, poate fi vazut adesea pe terasele cafenelelor clujene, cu o mapa de desen si un creion in mana. Lucreaza fara oprire, cu inversunare, parca. Acopera foaie dupa foaie. A intrat, intr-un fel, in mitologia Clujului. Este pictorul Vasile Gheorghita, unul dintre cei mai cunoscuti plasticieni contemporani care picteaza nuduri.
- Recent, ati avut o expozitie de succes intr-un spatiu clujean total neconventional, barul La galerie, printre pahare de bere, salate si cocktailuri. Cum se impaca arta plastica si cea culinara?
- Se impaca foarte bine. De altfel, nici nu este ceva iesit din comun. In toate timpurile artistii s-au adunat in astfel de localuri, pentru ca aveau nevoie de comunicare, munca noastra desfasurandu-se in singuratatea atelierului. Ideea nu este noua (evoc doar exemplul clasic al lui Toulouse-Lautrec); si nici macar in Cluj nu este o premiera. In urma cu treizeci de ani, impreuna cu prietenul meu, Sorin Campan, am facut o expozitie intr-o magazie transformata in restaurantul Minerva din cartierul Manastur. Acest loc, botezat in gluma de gazetari Cantina Minerva, aduna pe atunci tineri scriitori (Horia Badescu, Adrian Popescu, Marian Papahagi) si pictori. Ne intalneam acolo seara si ramaneam, uneori, pana dimineata; cantam, spuneam poezii. Militia ne tolera, pentru ca erau acceptati si ei intr-o incapere alaturata, unde primeau o caseta de vin din partea patronului. Simteam nevoia de a ne intalni si a discuta, nevoie care a ramas si astazi.
- Ce v-a determinat sa alegeti acest spatiu?
- Clujul avea, in 1990, cinci galerii de arta si cateva zeci de membri in UAP. Acum, in 2008, suntem cateva sute si mai avem o singura galerie, asa-numita Galeria Veche, proprietate a Bisericii Catolice; aceasta a revendicat-o, a obtinut-o si, in curand, va trebui sa o
