Privind de la distanta, ma mira energia cu care colegii de la "Cotidianul" incerca sa le intoarca palma celor din grupul lui Dan Voiculescu. Acestia din urma au decoperit un text al lui Privind de la distanta, ma mira energia cu care colegii de la "Cotidianul" incerca sa le intoarca palma celor din grupul lui Dan Voiculescu. Acestia din urma au decoperit un text al lui Traian Ungureanu, laudativ la adresa regimului Ceausescu - un text scris in revista "Viata studenteasca", intr-un anumit moment si intr-o anumita conjunctura. Descoperitorii relicvei au scos-o la suprafata cu o satisfactie vizibila, iar in "Cotidianul", Ioan T. Morar si apoi insusi Traian Ungureanu s-au grabit sa vina cu explicatii, justificari si, evident, acuzatii intoarse. Nu aveau de ce. Cu sau fara acest text, scris, repet, in anumite imprejurari, Traian Ungureanu ramane ziaristul exponential de astazi. Poti sa fii de acord cu el sau nu. Poti sa consideri angajarea sa in cauza pro-basesciana drept o virtute sau un defect. Dar oricum ar fi, Traian Ungureanu ramane o voce inconfundabila a jurnalismului romanesc actual. Mai mult, Traian Ungureanu ramane un nume de referinta al presei din vremea ceausismului tarziu. Da, da! Pentru ca articolul laudativ de care se face atata caz a trecut neobservat - in epoca, nimeni nu se obosea sa citeasca asa ceva ! - fiind, iata, nevoie de multi ani de "arheologie" pentru a fi depistat. Insa articole precum "Morenasterea fotbalului romanesc" sau "Festina lente, Rapid!", ca sa dau doar doua exemple, raman si astazi vii in constiintele celor care au avut sansa de a le citi. Pentru ca sub pretextul fotbalistic, articolele lui Traian Ungureanu ascundeau analize necrutatoare la adresa sistemului in ansamblul sau. Problema este alta. Iar ea se afla exact la colegii lui Traian Ungureanu, mai precis la aceia care vad trecutul comunist numai in nuante de alb sinegru. Num