In 1956, Silviu Craciunas sosea la Paris, la o adresa convenita anterior intoarcerii in Romania si "arestarii" sale de catre Securitate.
Metoda de corespondenta si cifrarea mesajelor fusese pusa la punct impreuna cu prietenii sai din Comitetul National Roman, care il si recomandasera ca agent serviciilor de informatii americano-britanice.
Era vorba despre o carte postala semnata "Silvia" si avand urmatorul text: "Am fost bolnava cinci ani. Ca sa pot fi vindecata ca lumea, trimiteti-mi 2.000 de unitati de penicilina". Craciunas solicita trimiterea a 2.000 de dolari, pentru a fugi din tara, dupa o detentie de cinci ani. Romulus Boila a recunoscut fara ezitare scrisul lui Craciunas. In cartea sa Urme piedute Craciunas scrie el insusi ca ar fi trimis inca o carte postala, in care mesajul era "Petre s-a vindecat de tuberculoza prin mijloace de autoterapie si ar fi recunoscator daca prietenul sau Gabriel (numele de cod al lui Bazil Ratiu, omul de legatura intre Comitetul National Roman si CIA - n.n.) i-ar trimite un tonic". Astfel se indica faptul ca a reusit sa evadeze din inchisoare si ca are urgent nevoie de ajutor financiar. Imediat, prietenii sai din CNR au intrat in actiune, initiind demersuri pentru a obtine banii solicitati de Craciunas.
Fara succes insa. Mai intai, francezii au refuzat sa se implice in vreun fel, motivand ca a fost o actiune lansata de americani si ca, deci, americanii trebuie sa o duca la bun sfarsit. Iar agentii CIA ramaneau neincrezatori. Ei i-au cerut lui Boila sa raspunda mesajului, in ciuda pericolului deconspirarii, la care era supus destinatarul. A venit, dupa o vreme, un raspuns mai amplu si, implicit, o dovada grafologica absolut concludenta, dar, desi a avut confirmarea ceruta, CIA a refuzat sa trimita banii in Romania. "Nu se poate sti daca e sub control sau nu", isi motivau americanii refuzul.
Intr-adevar
