Se spune de obicei că, oricît de numeroase ar fi cuvintele împrumutate, influenţa unei limbi străine nu e foarte profundă, atîta vreme cît rămîne doar în plan lexical. Numai că, o dată cu cuvintele, se împrumută şi asocieri de sensuri, se calchiază structuri şi combinaţii de cuvinte, astfel încît, prin acumulare, fenomenul are şi efecte asupra gramaticii, deci a scheletului limbii.

Cazul participiului ofertat e deocamdată destul de izolat, dar fixarea în limbă a structurii pe care o presupune ar putea reprezenta un precedent şi, în timp, chiar un model pentru structuri asemănătoare. În destule situaţii, termenul apare ca participiu cu valoare adjectivală, în construcţii (pasive) total anormale în română: "Ofertat să se înscrie în PN}CD" (titlu, în Evenimentul zilei = EZ 6.11.2006); "Doroftei ofertat de Cozmin Guşă pentru a intra în politică" (Mediafax, 12.12.2008); "Condescu a luat hotărârea să-l demită pe tehnicianul Joaquim Teixeira, primul ofertat să-i ia locul fiind Emil Săndoi" (prosport.ro); "Virgil Ianţu, ofertat cu 10.000 de euro, de o revistă life-style" (Atac, 28.11.2006). Exemplele - numeroase! - par a ilustra un tip de pasivizare imposibilă în română (şi copiată probabil, involuntar, după engleză), a unui verb în construcţie cu un complement indirect. În română, participiul ofertat s-ar putea referi (fără a fi recomandabil) cel mult la ceva "care a fost oferit" (de exemplu: "program de reconversie profesională ofertat cadrelor didactice din mediul rural", iisj.bc.edu.ro), în nici un caz la persoana căreia i-a fost făcută o ofertă. Poate fi vorba şi de o simplă analogie cu anumite verbe tranzitive: în unele cazuri, simplu şi firesc ar fi fost ca autorii textelor să folosească verbul a invita: "invitat să se înscrie". Confuzia cu a invita pare indicată şi de exemplul următor, în care verbul a oferta e folosit tranzitiv: "Dică: ŤNu m-a ofertat nimeniť