Formula pentru care a optat Parlamentul asigură existenţa partidelor bine delimitate ideologic, evitând disoluţia impusă de votul uninominal în două tururi. ● Ion Cristoiu

Editorialele zilei

● Tudor Octavian:Cintezoi şi Pupăzoi ● Marian Nazat:"România nu e proastă!"● Claudiu Săftoiu: Fruntaşii comunităţii – pasul istoric în faţă● Gabriela Vrânceanu Firea:Taxa pe fudulie● Dan Dumitrescu:Nici Arpi-corpii nu-l mai ajutĂ pe predicativul domn Mureşan

Sunt şi eu de acord cu profesorul Alexandru Radu, eminent specialist în sisteme electorale, că Legea adoptată în Parlament a fost impropriu denumită a votului uninominal. Din punct de vedere istoric, modurile de scrutin se împart în două: majoritar (zis şi uninominal) şi proporţional. Formula pentru care a optat Parlamentul, dând curs obiecţiilor avansate de Curtea Constituţională la legea pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament la 29 octombrie 2007, e una a votului proporţional cu o listă pe orizontală. O lege tipic românească.

Fundamentală a reprezentării proporţionale, ea foloseşte anumite elemente ale votului uninominal: o singură candidatură într-un singur colegiu, cel care obţine 50%+1% în primul tur intră în Parlament. Originalitatea formulei a reuşit să nemulţumească pe toată lumea. Adepţii votului pe listă, surprinzător de mulţi acum, după ce noua formulă a fost votată, o denunţă ca şi când ar fi vot uninominal. Adepţii votului uninominal o critică de parcă ar fi una a votului pe listă. În realitate, formula nu e nici a votului pe listă, de până acum, nici a votului uninominal într-un singur tur sau în două tururi, ca în Anglia şi, respectiv, Franţa.

Adepţii formulei practicate în ultimii 18 ani au invocat necesitatea de a avea în România postdecembristă, nu prea de mult ieşită din comunism, partide puternice. Votul unino