Nimeni nu scapa de stres, nici macar copiii. Pe ei, stresul ii afecteaza din varii motive, unele sunt legate de diverse etape din viata lor, altele de relatiile din cadrul familiei. Adultii nu ar trebui sa ii lase pe cei mici sa infrunte direct probleme nepotrivite pentru varsta lor.
Prescolarii se afla intr-o perioada din viata lor cand au nevoie de foarte multa dragoste si mult sprijin din partea parintilor. Ei nu isi pot controla viata si nu au capacitatea de a rezolva problemele aparute din cauza parintilor. Uneori, se pot simti singuri sau tematori, aceste sentimente fiind cauzate de stres.
La aceasta varsta, ei se pot simti presati din motive precum:
- schimbarea regimului alimentar: daca acasa este obisnuit cu un anumit meniu, se va adapta mai greu stilului de la gradinita;
- simpla idee de a merge la gradinita il va afecta foarte mult, deoarece nu va mai avea aceasi libertate pe care o avea atunci cand era in grija bunicilor sau a unei bone;
- faptul ca va trebui sa stea departe de cei apropiati o mare parte din zi il poate face sa se inchida in el, facand imposibile relatiile cu ceilalti din jur;
- aparitia unui nou bebelus in familie; parintii trebuie sa il abordeze intr-un anumit mod pentru a-i da vestea ca in curand va avea un fratior sau o surioara. Este posibil ca cei mici sa reactioneze negativ gandindu-se ca nu vor mai avea parte de aceeasi atentie din partea celor mari.
Daca cel mic are probleme cu cresterea in inaltime, are cosmaruri, nu mai are aceleasi activitati (nu mai este energic), majoritatea timpului este prost dispus sau prefera sa isi petreaca timpul singur, plange fara motiv, are dureri de stomac sau de cap, sunt semne foarte clare ca este stresat. De asemenea simplele lucruri pe care le face: suptul degetului, scarpinatul nasului, minciunele pe care le trage iti pot da un semna