Scriitorul ceh Milan Kundera s-a născut la Brno, în familia muzicologului Ludvík Kundera, profesor la Academia de Arte Frumoase Janá1ek (JAMU) din acest oraş. A făcut el însuşi studii muzicale la aceeaşi academie, fiind până la vârsta de 25 de ani, după propria mărturisire, mult mai atras de această artă decât de literatură. După terminarea Conservatorului, şi-a continuat studiile la Praga la Academia de Artă Cinematografică (FAMU), în cadrul căreia, după absolvire, a ocupat timp de mai mulţi ani postul de docent de literatură universală. în această calitate i-a avut studenţi pe cei mai mulţi din promotorii "noului val" al cinematografiei (Milos Forman, J. Menzel).
Anul 1968 a produs o falie în viaţa omului şi artistului Kundera. între invazia sovietică, care a marcat "sfârşitul primăverii de la Praga" şi stabilirea în Franţa în 1975, Kundera, care a fost unul din artiştii reprezentativi ai acestei prime încercări de a se da faţă umană socialismului, a trecut printr-o perioadă deosebit de dramatică, trăind coşmarul existenţial de a fi considerat duşman în propria ţară şi de a fi tratat în consecinţă (eliminat din profesiune, împiedicat să publice, supravegheat, anchetat, ameninţat chiar cu exterminarea).
L-am cunoscut pe Milan Kundera la Praga, în decembrie 1969, la Uniunea Scriitorilor, al cărui membru mai era încă în acel moment. Mecanismele distructrive ale puterii puse în mişcare nu ajunseseră încă să anihileze toate structurile existente ale vieţii politice, sociale şi culturale. Procesul a durat câţiva ani. Kundera mai preda încă la facultate şi era - dacă nu mă înşeală memoria - şi redactor la o revistă de cultură. Câteva din cărţile lui, printre care ciclul de povestiri Iubiri caraghioase şi romanul Gluma, apăruseră la Paris, în traducerea lui François Kérel - primite triumfal de critică şi public. Despre un alt roman, Viaţa e în altă parte, apă
