Agenţiile de Ştiri anunţă că Raul Reyes, "numărul doi al Forţelor Armate Revoluţionare din Columbia", a fost ucis de armată. Nu ştiţi cine a fost Raul Reyes? Nici o tragedie. Ştiţi, în schimb, cine e Fidel Castro. Ei bine, teroristul marxist din Columbia e doar unul din avatarii bărbosului de la Havana. Cunoaşteţi categoria: băieţi dezgheţaţi, "idealişti", înarmaţi cu Manifestul Partidului Comunist şi cu Kalaşnikovul, promit să aducă fericirea pe pământ. Culmea e că şi-o aduc mai ales lor înşile. După ce se văd înscăunaţi în fotoliile puterii, nu mai pleacă de acolo decât morţi. Farsa din aceste zile de la Havana, unde Fidel ba lasă puterea, ba n-o lasă, spune totul despre cinismul dizolvat în paranoia al acestor indivizi.

Una din problemele nerezolvabile ale marxisto-comuniştilor e felul în care ies din scenă. Ajunşi la conducere prin crime, asasinate, violenţă în masă, ei îşi anulează orice posibilitate de retragere decentă. Pseudo-renunţarea la putere a lui Fidel Castro (excelent analizată de Vladimir Tismăneanu) arată în ce măsură comuniştii îşi taie craca de sub picioare. Nu trebuie să coborâm prea mult în istorie. Amintiţi-vă de comportamentul şobolănesc al lui Ceauşescu. Amintiţi-vă de groaza întipărită pe chip la gândul că va pierde lucrul cel mai drag lui pe lume: puterea. Nu spaima de moarte, ci spaima că nu va mai putea controla destinele a milioane de oameni i se citea în priviri.

Nici cu Iliescu lucrurile nu stau altfel. Ajuns la conducere prin violenţă şi moarte, bolşevicul înrăit continuă să facă valuri în viaţa publică din România. Unii îl cred un politician abil. Personal, văd doar un individ bolnav de putere, posesor al unui instinct infailibil în a-şi identifica victimele. Am urmărit, la recentul balamuc al PSD, felul în care străvechiul bolşevic îşi plasa mesajele. El ştie, asemeni lui Ceauşescu şi asemeni tuturor comuniştilor pur-sâng