Din bube, mucegaiuri si noroi va renaste o noua lume, poate mai buna. Sau, in orice caz, una in care oamenii mai au o sansa. Sau mai multe. Romanul lui Cory Doctorow Un miliard de sanse (Millennium Press, 2007), prima parte a unei trilogii in curs de scriere (aceasta prima parte a fost publicata in foileton in Salon. com), este o poveste despre reinventarea lumii, cam ca in Postasul lui David Brin, numai ca pornind de la realitatile contemporane noua.

Istoria incepe cu preluarea firmelor Kodak si Duracell de catre o companie care, dupa ce renunta la vechile obiecte de activitate ale celor doua (unite acum in Kodacell), se reorienteaza spre piata bunurilor de larg consum, dar niste bunuri inventate pentru nevoile "de acum" ale potentialilor clienti, cei defavorizati, cersetori, someri, oameni ai strazii. Acestia traiesc in suburbiile marilor orase, in gropile de gunoi devenite cartiere, si sunt din ce in ce mai multi.

Noile bunuri sunt confectionate prin reciclarea componentelor vechilor bunuri, noua companie se imprastie in zeci si sute de echipe prin toata America si, cu timpul, asa cum vedem din exemplul care face subiectul romanului, in jurul micilor ateliere se (re)creeaza comunitati...

Este un roman SF, dar este departe de ceea ce inteleg prin SF majoritatea celor care doar au auzit de acest gen literar sau au citit numai cartile clasice de-acum, din vremea romantica (sa-i zicem) a aventurilor spatiale si a robotilor umanoizi. Este un SF dus chiar dincolo de cyberpunk-ul anilor '80, este ceea ce astazi se numeste post-cyberpunk, un subgen al SF-ului in care tehnologia nu mai este alienanta (ca in cyberpunk), ci este factor al redefinirii societatii.

Din "gropile de gunoi", din obiectele aruncate se pot naste noile obiecte, noile masini, in stare, candva, sa creeze alte masini. Dar pentru aceasta e nevoie de inteligenta unora, de capaci