- Cultural - nr. 48 / 8 Martie, 2008 Au umplut dupa-amiaza cu parfumul lor fin,
cu mersul lor gratios. Au umplut strazile.
Ametit, sufletul
umbla pe doua carari. Ca lumina-mpanzesc
imprejurul. Ca aerul
pun stapanire pe lume.
Fara ele, gandul s-ar ofili.
Fara ele, timpul n-ar exista. Au umplut dupa-amiaza cu sanii lor dulci.
Cu soldurile lor aurite.
Au rascolit patimi.
Au semanat disperari. Ele sunt focurile
care se aprind seara.
Fara ele, cuvantul s-ar prabusi
ca un castel de frunze galbene toamna.
Fara ele, aceasta poema ar ramane nescrisa. ION DUMBRAVA - Cultural - nr. 48 / 8 Martie, 2008 Au umplut dupa-amiaza cu parfumul lor fin,
cu mersul lor gratios. Au umplut strazile.
Ametit, sufletul
umbla pe doua carari. Ca lumina-mpanzesc
imprejurul. Ca aerul
pun stapanire pe lume.
Fara ele, gandul s-ar ofili.
Fara ele, timpul n-ar exista. Au umplut dupa-amiaza cu sanii lor dulci.
Cu soldurile lor aurite.
Au rascolit patimi.
Au semanat disperari. Ele sunt focurile
care se aprind seara.
Fara ele, cuvantul s-ar prabusi
ca un castel de frunze galbene toamna.
Fara ele, aceasta poema ar ramane nescrisa. ION DUMBRAVA