ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ

Conducerea instituţiei a anunţat că de acum încolo salariul se va da pe card. Adio vremurile când la uşa Casieriei se făcea încă de la prima oră o coadă de toată frumuseţea! Adio vremurile când casieriţa era, cel puţin pentru o zi, cea mai importantă persoană din instituţie! Mai importantă chiar decât directorul general. ● Ion CristoiuEditorialele zilei

● Tudor Octavian:Tabelul lui Mendeleev● Dan Constantin:Cinste nu doar de faţadă!● Valentin Stan:Băsescu, Bush şi teoria "corectitudinii" ● Lucian Mândruţă:Ce nu găseşti la supermarket

ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ

Moto: "Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘ - Mircea Badea

Conducerea instituţiei a anunţat că de acum încolo salariul se va da pe card. Adio vremurile când la uşa Casieriei se făcea încă de la prima oră o coadă de toată frumuseţea! Adio vremurile când casieriţa era, cel puţin pentru o zi, cea mai importantă persoană din instituţie! Mai importantă chiar decât directorul general.

În ziua aceea, ştiind că toate privirile se vor îndrepta spre ea, se coafa, se depila şi-şi punea o fustă nouă, păstrată special pentru asta. După ce lua banii de la Bancă (nu singură, ci însoţită de un bărbat din instituţie, ales, fireşte, dintre mai mulţi, că toţi se înghesuiau s-o însoţească) şi ajungea la instituţie cu maşina (ea n-avea maşină, dar în astfel de împrejurări era rugată să aleagă una), trecea pe lângă coada al cărei freamăt sporea la ivirea ei, răsucea cheia în broască, intra, se închidea pe dinăuntru şi se făcea că numără banii. La 10 fix, când se deschidea Casieria, ridica oblonul şi întreba: Cine-i primul? Ce vremuri frumoase erau!

Majoritatea funcţionarilor n-au văzut un card decât în filme. Peste tot, prin birouri, ba chiar şi la WC, se discută numai despre asta. Când li se dă cardul? Cum