Dacă Sorin Oprescu va fi nominalizat de PSD drept candidat la Primăria Capitalei, lucru care-l tentează, ar fi pentru a treia oară când atacă această redută rămasă necucerită de social-democraţi.

Candidatul

Prima dată şi-a încercat şansele în 1998, împotriva primarului interimar Viorel Lis. Avea 49 de ani şi era văzut ca o tânără speranţă a PDSR. În acel moment însă, CDR era pe val, şi Oprescu a pierdut. După doi ani, în 2000, situaţia s-a schimbat şi a intrat în cursă ca favorit. În mod surprinzător a pierdut în turul al doilea, la o mică diferenţă de voturi în faţa candidatului PD, Traian Băsescu. Diferenţa a părut suspectă şi ulterior a acuzat anumite sabotaje din partea colegilor de partid, de care nu erau străini, susţinea el, Adrian Năstase, Miron Mitrea şi Dan Ioan Popescu.

De la ultima înfrângere au trecut opt ani. În această perioadă, el ar mai fi avut ocazia să candideze de încă două ori. În 2004, tot împotriva lui Traian Băsescu, şi în 2005 împotriva lui Adriean Videanu. Nu a făcut-o, motivând că nu mai vrea să-şi pună eticheta de perdant. S-a dovedit că Oprescu şi-a evaluat corect neşansele. De această dată, presimţind vulnerabilităţile actualului primar, Oprescu e din nou tentat să intre în cursa pentru Capitală.

Ministrul de rezervă

„Doctorul“, cum este cunoscut prin partid, a intrat în politică în 1996, la invitaţia expresă a lui Adrian Năstase. Ulterior, Oprescu a devenit un apropiat al lui Ion Iliescu. În 2000, când PSD a câştigat alegerile parlamentare şi a preluat guvernarea, ajunge pentru prima dată senator. Pentru că relaţiile sale cu Năstase se răciseră, nu a fost cooptat în guvern pe postul de ministru al sănătăţii.

Această situaţile l-a pus deseori în opoziţie cu deciziile guvernului. Cel puţin o parte dintre politicile PSD din domeniul medical au fost criticate dese