Cea mai veche instituţie de învăţământ din Oltenia există şi astăzi, continuând să scrie istoria începută cu ani şi ani în urmă. Constantin Obedeanu a lăsat, după ridicarea Bisericii „Obedeanu“, în chiliile căreia urma să se construiască şi prima şcoală din Oltenia, care astăzi îi poartă numele, prin testamentul din 24 martie 1753, o consistentă avere „mişcătoare“ (ţigani, animale, obiecte de cult), dar şi opt moşii, însumând peste 42.000 de pogoane de teren arabil şi păduri. Fiul ctitorului, Dumitrache Obedeanu, închinând biserica Episcopiei Râmnicului în august 1759, făcea şi următoarea precizare: „Şi bolnavi neputincioşi şi cu doftorul cel rânduit precum scrie în diiata răposatului părintelui mieu şi dascăl pentru învăţătura copiilor şi pentru paza sfintei biserici să fie“. Şcoala este menţionată pentru prima dată în hrisovul lui Alexandru Ipsilanti din 17 martie 1775, care se referea, în special, la Şcoala de la Sf. Sava din Bucureşti, fiind menţionate şi unităţile de învăţământ de la Craiova şi Buzău. Ultimele două erau şcoli de „mathimi grămăticeşti, greceşti şi româneşti“. „Cele două instituţii de învăţământ erau de nivel mai înalt decât celelalte şcoli din capitalele judeţelor, lucru care reiese atât din salariul substanţial pe care îl primeau profesorii de la Obedeanu, cât şi din faptul că, aşa cum prevedea hrisovul amintit, ucenicii sârguincioşi de la aceste două şcoli puteau trece la Academia de la Sf. Sava pentru desăvârşirea studiilor“, se precizează pe site-ul instituţiei.
Dascălii de ieri
Odată înfiinţată instituţia, era nevoie de dascăli, care trebuia să le descifreze celor avizi tainele literelor. Odată cu apariţia primilor dascăli, s-au născut însă şi primele probleme. „În 1793, locuitorii Craiovei arătau domnitorului că dascălul Dimitrie nu voia să le primească la şcoală copii. Ei solicitau, prin această cale, să fie numit şi un dasc
