Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, in forma votata nu mai seamana nici cu cea pentru care si-a asumat raspunderea Guvernul in noiembrie, nici cu cea pentru care presedintele a convocat un referendum, dar nici cu cea in vigoare. Era firesc sa se intample asa, de vreme ce a trebuit sa satisfaca interese atat de divergente. Un lucru e cert – parcurgerea celor peste 80 de pagini ne convinge ca avem de-a face cu un mecanism complicat si greu de explicat in doua cuvinte. Poate ca e mai lesnicioasa explicarea prin exemple.

Sa luam o situatie simplificata, dar care probabil ca va constitui modelul dupa care va fi distribuita marea majoritate a mandatelor. Un judet este impartit in zece colegii (avand deci a desemna zece deputati), in fiecare dintre ele candidand cate trei persoane, fiecare din partea unuia dintre partidele A, B si C. In urma votului, in primul colegiu candidatul partidului A obtine peste jumatate din voturi, iar in al doilea candidatul partidului C obtine peste jumatate din voturi. In celelalte opt colegii, nici unul dintre candidati nu obtine jumatate din voturi. Presupunand ca toate cele trei partide depasesc pragul electoral la nivel national, acesti doi candidati sunt declarati alesi, primind cate un mandat.

In faza a doua, a redistribuirilor, se contabilizeaza toate voturile obtinute in judet de candidatii fiecarui partid. Sa zicem, partidul A a obtinut 40% din voturi, partidul B – 30%, iar partidul C – 30%. Deci partidul A are dreptul la patru mandate din totalul de zece, dintre care a primit deja unul. Pentru celelalte trei mandate candideaza cei noua candidati ai partidului care au obtinut sub jumatate din voturile din colegiu. Acestia sunt ordonati dupa procentul de voturi obtinute si devin deputati cei trei care au cele mai mari scoruri. La fel sunt distribuite toate cele trei mandate la care are dreptul