- Diverse - nr. 48 / 8 Martie, 2008 - Domnule profesor Kocsis Sándor, in convorbirea noastra despre chimia alimentatiei sanatoase , a cincia care a avut loc anul acesta, as dori sa pornim de la … bucataria Europei. Consider ca o incursiune in trecutul indepartat al "artei" culinare ne-ar oferi nu doar niste informatii generale, ci si amanunte … picante. - De exemplu, stim ca dieta vechilor greci se compunea din grau, ulei de masline, varza, ceapa, struguri, smochine etc. Cresteau oi, capre, porci; vanau tot ce se putea. Pestele era la mare cautare. In Grecia antica, hrana indeplinea si un rol ritualic, asa cum atesta anumite fragmente scrise din Iliada si Odiseea. - Dar despre ospetele de pomina ale romanilor? Ca la greci, ca la greci! - De pomina au ramas ospetele date de romani. In acest sens, celebre au ramas fastul, rafinamentul serbarilor organizate de omul politic si de generalul roman Lucullus Lucius Licinius (117-56 i. Hr.). Fiind un om instarit, el a ramas vestit si prin bibliotecile, gradinile sale din Roma, dar si prin generozitatea cu care ii inconjura pe scriitori, pe artisti. Romanii mancau pasari - gaini, gaste, potarnichi _ consumau mere, pere, cirese, struguri, pepeni, gutui, curmale, varza, salata, castraveti, mazare. Mancarurilor li se dadeau gust cu miere de albine, vin, otet, cimbru, coriandru, piper etc. - Bun. Asta a fost in antichitate. Dar in Evul Mediu? - Atunci au aparut deosebirile intre clase, care se tot accentuau. Hrana devenea un indicator al starii sociale a omului. De pilda, taranul era nevoit sa se confeseze daca indraznea sa adulmece mancaruri delicate, fineturi. Intre nobili si plebe era o diferenta. Nobilii mancau multa carne de fazan si carne slaba, asta le conferea o "inteligenta si sensibilitate mai suple decat ale acelora care consumau carne de porc ori de bou". - Si, tot din vremuri demult apuse, ajungem la "drumul mi