Romania se pregateste sa organizeze intilnirea la virf a NATO, intr-o atmosfera pe care optimistii ar numi-o destinsa, iar pesimistii - plictisita. Au trecut multi ani (mai bine de cinci!) de la succesul de la Praga, in urma caruia primeam invitatia de incepe negocierile de aderare. Si mai indepartat ni se pare acum summit-ul de la Madrid, din 1997, la sfirsitul caruia eram trecuti, printre primii, pe o lista de asteptare ce ne garanta clar principiul, dar nu si orizontul integrarii. Acum, altii sint cei care au emotii. Croatia, Albania si Macedonia spera sa obtina invitatia de a intra in club, iar romanii inteleg foarte bine starea de spirit din cele trei capitale. Tocmai pentru ca subiectul extinderii ne este aproape - fara a fi cel mai important de pe agenda reuniunii de luna viitoare - se justifica un succint comentariu pe aceasta tema. Despre redefinirea rolului Aliantei, despre eforturile de a intari misiunea din Afganistan, despre noile raporturi cu Rusia si despre celelalte puncte majore de pe ordinea de zi se va discuta, cu siguranta, in saptaminile si lunile urmatoare. Croatia intruneste consensul membrilor Aliantei, astfel ca guvernul de la Zagreb poate privi cu optimism inainte - catre noul sau mediu de securitate si, ulterior, catre continuarea procesului de negociere cu Uniunea Europeana. Daca nu vor aparea surprize neplacute din partea acesteia din urma, care sa conduca la aminarea integrarii, Croatia va parcurge o succesiune similara cu cea a Ungariei, Cehiei, Poloniei, dar si a Romaniei si Bulgariei. Mai precis, o integrare in NATO care prefateaza cu citiva ani aderarea la UE. Dincolo de tot mai vizibila lipsa de entuziasm a cetatenilor, guvernul de la Zagreb se poate declara multumit de ritmul in care recupereaza handicapul deceniului trecut. Albania isi va primi recompensa cuvenita pentru reformele din ultimii ani si pentru moderatia cu care - in c