Definit drept formă minimalistă de exprimare a înţelepciunii tradiţionale, proverbul este uşor de reţinut şi de transmis. Cel a cărui primă jumătate ţine loc de titlu (a doua jumătate este, evident, “cu cheltuială se ţine”) pare aproape banal, un truism.
Definit drept formă minimalistă de exprimare a înţelepciunii tradiţionale, proverbul este uşor de reţinut şi de transmis. Cel a cărui primă jumătate ţine loc de titlu (a doua jumătate este, evident, “cu cheltuială se ţine”) pare aproape banal, un truism. Nu e chiar aşa. El este prezent, cumva pe ocolite, în câteva cercetări conduse de reprezentanţii unei noi specii de oameni de ştiinţă, neuroeconomiştii. Sună surprinzător? Poate. Oricum, ei par a avea bune intenţii, vor să clarifice legătura dintre mintea umană şi realitate.
Un prim experiment, desfăşurat la prestigioasa politehnică din California, Caltech, a constat într-o degustare de vinuri efectuată în interiorul unui aparat care vizualizează activitatea creierului. Nu se bea din pahare, ci se soarbe printr-un pai, fără a vedea vinul. Singura informaţie pusă la dispoziţia participanţilor este preţul fiecăruia din cele cinci soiuri degustate, de la 5 la 90 de dolari sticla.
Cu cât este mai scump vinul, cu atât este mai intensă activitatea regiunilor din creier care sunt implicate în percepţia plăcerii. Pare perfect normal, dar cercetătorul Antonio Rangel, iniţiatorul cercetării, a oferit exact acelaşi vin. Dar cel mai apreciat a fost vinul de 90 de dolari, perfect identic cu celelalte mostre.
Ceea ce a devenit vizibil a fost rolul “speranţelor” în percepţia realităţii. Oamenii “speră” că un vin mai scump va fi mai gustos decât unul ieftin şi se lasă cumva manipulaţi. Rangel ne asigură că se pot obţine rezultate perfect asemănătoare indiferent care ar fi materialul oferit pentru apreciere, de la apa minerală la arta modernă.
