Îi plăcea să mănânce pâine unsă cu pastă de dinţi. Era un băiat reuşit, cuminte. Totuşi, mama sa avea un singur regret: faptul că fiul ei nu se născuse mut. Ştia ea ceva... Aplauze! - Dan Mihăescu a reuşit să stârnească râsul cu succes

Îi plăcea să mănânce pâine unsă cu pastă de dinţi. Era un băiat reuşit, cuminte. Totuşi, mama sa avea un singur regret: faptul că fiul ei nu se născuse mut. Ştia ea ceva... Toată viaţa, băiatul, pe numele care l-a consacrat, Dan Mihăescu, a avut necazuri fiindcă n-a ştiut când să-şi ţină gura.

Pentru Dan Mihăescu a avea succes înseamnă a se face de râs. Doar este umorist de profesie! “Cu cât mă fac mai mult de râs, cu atât mi se pare că am avut mai mult succes”, recunoaşte “împricinatul”.

Debutul său în lumea râsului în hohote, fără frontiere, a fost cu multă vreme în urmă. “Nu vreau să-ţi spun exact cu câţi ani, ca să nu te îngrozesc. Ei bine, am debutat la «Unda veselă», la radio. Începea şcoala şi am scris un scheci cu nişte părinţi şi bunici îngrijoraţi. Toţi erau atenţi să nu uite ceva acasă. N-au uitat nici tăbliţa, nici ghiozdanul, nici creioanele. Au uitat, în schimb, copilul!... Aveam pe atunci 20 şi ceva de ani. Lângă mine erau cei care astăzi sunt diademe pe fruntea teatrului românesc: Draga Olteanu, Vasilica Tastaman, Stela Popescu, Octavian Cotescu. Acesta a debutat într-un film la care eu eram scenarist. A avut mare succes. Din cauza cozilor, s-au spart geamurile la Cinema Patria. Era primul film poliţist...”.

GEAMURI, GEAMURI, GEAMURI... De la cine s-a molipsit cu umor? “De la mama, răspunde imediat umoristul. O dată, când era bolnavă, am rugat-o să-mi spună ce o doare. Şi mi-a arătat că în jurul capului are o coroniţă de durere. Altă dată mi-a spus că o doare şi inima, şi rinichii, şi ficatul. Credea că Dumnezeu a vrut să facă din ea o tocană de măruntaie. Tot la ea am