Vreau să ajung ca Nadia... Câte fetiţe nu au adormit plângând pe perna lor cu acest vis printre gene? Câte nu şi-au dorit cu ardoare să urce pe treptele podiumului şi să cânte imnul ţării doar pentru ele? O învăluire în vraja numită gimnastică

Vreau să ajung ca Nadia... Câte fetiţe nu au adormit plângând pe perna lor cu acest vis printre gene? Câte nu şi-au dorit cu ardoare să urce pe treptele podiumului şi să cânte imnul ţării doar pentru ele?

Şi eu am avut acest vis, dar părinţii m-au dus la gimnastică atunci când era deja prea târziu, aveam 8 ani. Am rămas cu bârna desenată cu cretă pe asfalt, cu palmele zdrelite de la gardurile pe care le credeam paralele şi nisipul de pe stradă ce-mi intra mereu în unghii şi care întruchipa de fiecare dată solul. Habar nu aveam ce este dublu şurub, triplu şurub, rondă-flic, salt întins la 360 şi 720 de grade.

Orice poveste începe cu “A fost odată”... Noi începem altfel. “Este” o fetiţă de 11 ani, merge pe 12, se numeşte Larisa Andreea Iordache şi s-a născut la 19 iunie 1996. A visat să ajungă aidoma celei care i-a fost model, Nadia Comăneci. E la un pas de acest vis.

Modesta ambiţioasă. Mergea cu rolele în parc alături de mama ei când a fost remarcată de profesoara Mariana Silişteanu Câmpeanu, de la CSS 7 Dinamo, care a fost cucerită pe loc de ambiţia pe care o întrezărea la micuţa de 4 ani şi jumătate. A luat-o la sală şi a convins-o că merită să încerce să-şi împlinească visul, acela de a ajunge ca Nadia Comăneci. Ambiţioasă, dar modestă în acelaşi timp, Larisa este membră a CSS 7 Dinamo, dar face pregătire, la doar 11 ani, la lotul olimpic de la Oneşti, alături de antrenorul coordonator al lotului naţional (junioare) al României, prof. Daniel Nistor, şi de soţia acestuia, directoare a LPS “Nadia Comăneci”, Aurica Nistor, de antrenorii Cristi şi Lăcrămioara Moldovan, despre