A fost o vreme în care Radio "Europa liberă" făcea parte din viaţa noastră în aceeaşi măsură ca televiziunea şi Internetul, astăzi. Iar rolul ei era mai important pentru că nu exista alternativă - poate, mai degrabă ca o completare, doar Radio Vocea Americii sau antenele TV improvizate îndreptate, în funcţie de regiune, spre bulgari, sîrbi ori unguri. "Europa liberă" însemna şi informaţie, şi divertisment, breşa în Cortina de fier, fisura din Zid prin care se putea privi dincolo, mărturia, dar şi speranţa că o altă lume este posibilă. Pe-atunci, eram mai la curent cu emisiunile radiofonice transmise de la München decît cu cele de inspiraţie nord-coreeană ale postului public de televiziune de la Bucureşti.
Am intrat în al 19-lea an de la acel irepetabil, pentru jumătate din continentul european, 1989. Multe s-au schimbat în ritm trepidant, informaţia vine din sute de surse, ne-am obişnuit cu libertatea şi cu micile libertăţi cotidiene. Pentru cei care au peste 30 de ani, au rămas amintirile, filtrate acum din perspectiva timpului scurs şi, adesea, din cea a frustrărilor acumulate în tranziţie. "Ce vă mai amintiţi de Radio ŤEuropa liberă»?" - am întrebat o vînzătoare de legume, în jur de 40 de ani, dintr-o piaţă bucureşteană. Îşi aranja în grămezi marfa de pe tarabă, înconjurată de primele raze de soare primăvăratic ale acestui an. Întrebarea a atras aproape instantaneu un bătrîn care căuta cele mai sănătoase exemplare dintr-o grămadă de cartofi şi o altă vînzătoare, de la un chioşc vecin, cu reviste şi cărţi. Aceasta din urmă a şi luat iniţiativa, zîmbind, cu acel aer uşor pierdut cu care zîmbeşti unei amintiri plăcute. "Eheee, că mult a trecut... Ca să vezi ce e viaţa asta. Păi, ce să îmi amintesc? De Virgil Ierunca..." "El era mai mult cu literatura" - punctează cealaltă femeie. "Da, el mai mult de asta se ocupa. Şi nevastă-sa, Monica Lovinescu. Şi ea s