Mai toate puşcăriile din România au astăzi site-uri de prezentare pe Internet pe care se succed fotografii colorate în care apar săli de mese moderne şi curate, camere cu paturi şi măsuţe aproape ca la hotel, săli lucitoare de duş, terenuri de sport, cabinete stomatologice, capele pictate, grădini cu flori, săli de lectură şi biblioteci pline de cărţi. Seamănă cu site-urile de prezentări turistice. Dar, ca şi în cazul unor reclame turistice, închisorile din spaţiul virtual sînt una, iar realitatea e cu totul alta. Deşi în ultimii ani penitenciarele s-au mai descongestionat, ele nu respectă încă nici pe departe standardele europene în domeniu. Acestea prevăd că fiecare persoană închisă ar trebui să beneficieze, în spaţiul de detenţie, de un volum de aer de 8 metri cubi. Normele româneşti acceptă doar 6 metri cubi, dar reprezentanţii Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului - Comitetul Helsinki (APADOR-CH) spun că nici aceştia nu sînt decît pe hîrtie. După o serie de inspecţii prin închisori, Nicoleta Popescu de la APADOR-CH spune că administraţia penitenciarelor măsoară acest volum adăugînd la socoteală culoarele şi încăperile destinate gardienilor şi alte spaţii în care nu stau deţinuţi. După părerea ei, spaţiul real care revine unui deţinut în cele mai multe cazuri este mai mic de patru metri cubi, adică sub pragul critic la care în Occident se dispune închiderea penitenciarului pentru că se consideră că poate deveni un focar de îmbolnăvire. În unele puşcării din România, nu există însă nici săli de mese propriu-zise, iar după cum se exprimă cei care cunosc situaţia: în timp ce mănîncă, deţinutul din patul de sus îşi ţine picioarele atîrnate în dreptul farfuriei deţinutului din patul de jos. Activiştii pentru drepturile omului spun că pe cei de afară ar trebui să-i intereseze respectarea unor condiţii elementare de viaţă ale celor închişi, măcar şi pentru