Brazilianul Arthur Antunes Coimbra, Zico aşa cum îl cunoaşte lumea, considerat unul dintre cei mai buni fotbalişti din toate timpurile, a ajutat echipa Fenerbahce să treacă, pentru prima oară în istoria clubului, de faza grupelor în Liga Campionilor şi, mai mult, să acceadă în „sferturi“. Sursa: Reuters
Pe 4 martie, la doar o zi după ce antrenorul Zico a împlinit 55 de ani, elevii săi de la Fenerbahce i-au făcut cel mai frumos cadou, echipa ieşind neînvinsă din duelul cu formaţia spaniolă FC Sevilla, câştigătoarea ultimelor două ediţii ale Cupei UEFA. Victoria a venit la penalty-uri, turcii impunându-se cu 4-1, după ce portarul Volkan Demirel a apărat trei lovituri de la 11 metri.
Zico este unul dintre puţinii oameni din fotbal care s-au întâlnit cu succesul atât ca jucător, cât şi ca antrenor, idolul său fiind Tele Santana, fostul selecţioner al Braziliei.
„Pele cel alb“
Ca orice copil brazilian, Zico s-a născut cu visul de a ajunge fotbalist, dorinţă care i s-a îndeplinit când un prieten al familiei sale, reporter la un post de radio, l-a dus să dea probe la Flamengo, unde a început drumul său spre statutul unuia dintre cei mai buni fotbalişti din toate timpurile. Timp de mai mulţi ani a fost jucătorul de bază al celor de la Flamengo. Putea să controleze mingea perfect cu ambele picioare, marca goluri incredibile, era un conducător şi un executant de lovituri libere desăvârşit.
Deşi a făcut parte din una dintre cele mai bune naţionale ale Braziliei din toate timpurile, Zico n-a reuşit niciodată să pună mâna pe trofeul suprem al fotbalului, Cupa Mondială, deşi a participat la trei ediţii ale competiţ iei. Cea mai bună performanţă a sa la Mundial a fost medalia de bronz obţinută în 1978.
Supranumit „Pele cel alb“, Zico este considerat cel mai bun fotbalist de la începutul anilor ’80. „De-a
