O voce care te face să tresari şi te duce cu gândul la haiducie: Liviu Vasilică.
O voce care te face să tresari şi te duce cu gândul la haiducie: Liviu Vasilică.
S-a născut la începutul verii, la 2 iulie 1950, în comuna Plosca, judeţul Teleorman. De mic a îndrăgit cântecul popular românesc, fascinat de vocea unui rapsod teleormănean din satul său, Gogu Ivaşcu, un personaj pitoresc, nonconformist, care “se aşeza seara pe prispă şi bătea ritmul într-o tobă de piele de viţel şi cânta cu voce de piept, ca haiducii, de răsuna tot satul. «I-auzi, frumos mai cântă nebunul de Gogu!», ziceau oamenii şi lăsau lucrul să-l asculte”, mărturisea Liviu Vasilică într-un interviu acordat revistei Formula AS în anul 2000.
De la Gogu Ivaşcu, interpretul şi-a format un prim repertoriu. Vocea ţăranului-haiduc, care răsuna peste valea satului Plosca, l-a călăuzit în întreaga carieră artistică.
Medicul-artist. Părinţii săi, mama profesoară şi tatăl director al şcolii din sat, şi-ar fi dorit ca fiul lor, Liviu, să ajungă farmacist. Într-un fel, dorinţa lor a fost îndeplinită, pentru că fiul lor a devenit medic. Dar imaginea şi vocea rapsodului-haiduc i-au purtat paşii şi spre cariera artistică, îmbrăţişând astfel două profesii: cea de medic pediatru la Spitalul Judeţean din Alexandria şi cea de artist: renumit interpret al cântecului popular teleormănean.
În vremea studenţiei, Liviu Vasilică a început să participe şi la etapele naţionale ale Festivalurilor Artei Studenţeşti, iar vocea sa şi stilul interpretativ original şi autentic i-au adus numeroase premii întâi.
După ce a absolvit Facultatea de Pediatrie, dragostea pentru cântecul popular l-a purtat către noi concursuri folclorice (precumfestivalurile “Maria Tănase”, “Maria Lătăreţu”, “Cântecele munţilor” ş.a.), unde premiile nu au contenit, iar de cele mai multe ori a fost lau
