Am fost absent mai mult timp din paginile Gazetei de Sud, nu de lene, ci din cauza unei gripe ciudate, care m-a ţinut la pat sau abia umblând pe picioare mai bine de două săptămâni. Fără febră, dar cu oasele parcă bătute şi cu muşchii - mă rog, ce a rămas din muşchi - făcuţi zdrenţe. Capul nu mergea nici să ducă două gânduri unul după altul. Nu am luat nici un antibiotic, în ciuda reţetelor kilometrice, pentru simplul motiv că ştiu din experienţă că, dacă iei antibiotice, gripa durează o săptămână, iar dacă nu iei, durează şapte zile.
Când te retragi complet din viaţa reală şi devii domestic, lumea are alt ritm şi alte dimensiuni. Dacă stai spectator, ţi se pare că nimic nu se schimbă sau dacă apare ceva nou este doar o altă faţetă a unor lucruri vechi. Dacă eşti spectator şi nu participant, orice nouă informaţie este doar o confirmare a unor structuri mai vechi pe care le poţi reproduce imediat. În perioada acestei izolări casnice, am priceput de ce mie - ca participant - mi se par unele lucruri fundamentale, esenţiale, istorice, iar altora, doar spectatori, li se par doar aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Şi au fost câteva întâmplări care, într-adevăr, apar diferite dacă le priveşti dinăuntru sau dinafară.
Un fapt de acest gen este reîntoarcerea greilor în PSD. Miron Mitrea se reîntoarce şef de campanie electorală şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, acesta din urmă un post la care renunţase după ce pierduse cursa pentru secretariatul general al partidului la Congresul din decembrie 2006. Atunci a fost înfrânt de Titus Corlăţean, un tânăr bătăios şi inteligent, ce părea reprezentantul noului val în social-democraţia românească. Miron Mitrea a priceput mesajul, s-a retras din funcţia obţinută la Camera Deputaţilor şi s-a ocupat de treburile sale de simplu deputat. Acum s-a reîntors, dar şi-a făcut sediul de campanie diferit de sediul oficial al partidu
