ISTORIE ● Umbra lui Barbu Ştirbey la Buftea

Consecvenţi în intenţia noastră de a revaloriza locuri cu încărcătură istorică, am mers la Buftea, unde se află "Domeniul Ştirbey". Locul a trecut pe lângă un dezastru, dar acum e convalescent şi are un potenţial turistic imens. Aici s-au luat multe decizii importante pentru România.

ISTORIE ● Umbra lui Barbu Ştirbey la Buftea

Consecvenţi în intenţia noastră de a revaloriza locuri cu încărcătură istorică, am mers la Buftea, unde se află "Domeniul Ştirbey". Locul a trecut pe lângă un dezastru, dar acum e convalescent şi are un potenţial turistic imens. Aici s-au luat multe decizii importante pentru România.

În 1845, Barbu C. Ştirbey face un schimb de terenuri cu Mănăstirea Radu Vodă şi astfel intră în posesia actualului domeniu de la Buftea. Barbu era de fapt un urmaş al familiilor Bibescu şi Văcărescu, înfiat de un unchi al său, ultimul Ştirbey autentic, care nu putea să aibă urmaşi. Format intelectual la Paris, echilibrist din punct de vedere politic şi dinamic economic, el a reuşit să ajungă în 1849, într-o perioadă destul de neclară, ultimul domnitor al Ţării Româneşti, înainte de unirea lui Cuza. S-a retras strategic la Paris după 1859, unde a stat până înaintea morţii sale. S-a întors la Bucureşti în 1868 şi a murit în 1869, fiind înmormântat la Buftea.

PALATUL. Moşia a fost preluată de unul dintre fiii săi, Alexandru Ştirbey. Fiindcă la Buftea exista iniţial doar un conac modest, Alexandru a construit în 1864 palatul. Acesta semăna cu un chalet elveţian mult mărit, iar ca ornamentaţii avea simboluri masonice, principele Alexandru fiind membru al frăţiei. În 1898, cel care avusese iniţiativa construirii palatului a murit, iar acesta a intrat în proprietatea unui personaj cu un rol fantastic în istoria României, fiul său, Barbu. Acest prinţ Ştirbey