Vlad HogeaLegea votului uninominal a fost adoptata (inclusiv cu votul meu si al celorlalti colegi conservatori), marti, 4 martie, sub titlul "Lege pentru alegerea Camerei Deputatilor, Senatului si autoritatilor administratiei publice locale". De ce trebuiau amestecati parlamentarii cu presedintii de Consilii Judetene - n-am inteles nici acum. Dar la un alt aspect doresc sa ma refer aici (de altfel, am facut-o si in ziua respectiva, de la tribuna Legislativului): cel al pragului electoral la votarea pe sistem uninominal a senatorilor si deputatilor. De data asta, chiar ca s-a reinventat roata: ca la noi - la nimeni! La articolul 47 punctul 2 din lege, se prevede obligativitatea atingerii unui prag electoral de 5% pentru Senat, respectiv Camera.

Daca aceasta conditie nu este intrunita, atunci, pentru a intra in Parlament, o formatiune trebuie sa se situeze pe primul loc in cel putin 9 colegii uninominale (3 pentru senatori plus 6 pentru deputati). Cu acest prag, se anuleaza, practic, optiunea alegatorilor pentru un anumit candidat care a performat intr-un colegiu uninominal, dar partidul al carui membru este nu a realizat pragul pe tara. Prin ridicarea unor asemenea bariere in calea accederii in Parlament a candidatilor puternici, este afectata insasi esenta scrutinului uninominal, adica votul personalizat si legatura stransa dintre alegatori si cel ales. In acest sens, am propus ca respectiva conditie sa se refere la obtinerea a numai 4 colegii uninominale pentru Camera sau 2 pentru Senat. De ce era mai potrivita particula "sau" decat particula "si"? Pentru simplul motiv ca, in sistemul constitutional romanesc, cele doua Camere ale Parlamentului sunt separate, au atributii deosebite si roluri distincte, consfiintite atat prin Legea Fundamentala din 1991, cat si prin revizuirile aduse acesteia in 2003. A fost absurda, asadar, votarea unui prag cumula