Priveam, cu fascinatie, in ultimele zile, spre o fata a functionarului public din Romania, necunoscuta majoritatii populatiei. Poate, prea pretioasa pentru a fi expusa zilnic... Am admirat, in toata splendoarea, un functionar public foarte activ, care se grabeste sa analizeze o problema care i-a fost adusa la cunostinta de contribuabilul X – care, prin taxele si impozitele pe care si le plateste constiincios, ii asigura, de fapt, remuneratia –, si sa o rezolve cu aceeasi rapiditate si cu profesionalism desavarsit.

Aceste autoritati dau in clocot, de cateva zile, din cauza unor falsuri in baza carora urma sa se faca o tranzactie imobiliara de cateva sute de mii de euro. Unele au facut conferinte de presa si au anuntat ca s-au autosesizat si au demarat anchete care vizeaza toti posibilii suspecti. Altele au iesit si ele in public si au declarat ca au pornit anchete interne, pentru deconspirarea eventualilor corupti care li se afla pe statul de plata, dar s-au grabit fiecare, inainte de a sti care va fi rezultatul anchetei, sa indrepte, finut, un deget acuzator spre celalalt. Si mai sunt cele din a treia categorie, care nu au legatura oficial cu falsurile despistate, dar care si ele au iesit in lumina reflectoarelor sa-si expuna parerea, tot inainte de finalizarea anchetei, in privinta vinovatilor. Intr-o atitudine pretabila mai degraba la ceea ce se intampla in Poiana lui Iocan – oamenii dezbateau subiecte interesante, fierbinti, dar fara niciun efect –, nu la o conferinta de presa organizata de o institutie publica. Daca acesti reprezentanti ai statului, care acum se calca unul pe altul pe picioare pentru a arata ca le pasa – si nu neaparat sa demonstreze acest lucru opiniei publice –, ar dovedi aceeasi vivacitate profesionala zi de zi, astfel de remarci ar fi nelalocul lor, malitioase chiar.

Dar, cum am afirmat si in editiile precedente, aceasta furt