Nu mi-am propus nicidecum sa ma erijez în avocatul ministrului sanatatii, contabilul Eugen Nicolaescu, care afirma nu demult ca farmacistii sunt „niste hoti, care s-au îmbuibat de bani si de la oameni, si de la stat”. Ajunge sa intri în doar doua farmacii din oras, ca sa îti dai seama ca afirmatiile lui Nicolaescu contin un sâmbure de adevar. Chiar sunt scumpe medicamentele! Nu recomand celor mai slabi de înger sa intre în farmacii, pentru ca s-ar putea îmbolnavi si mai tare la vederea preturilor.
E arhicunoscut faptul ca multi medici sunt mâna-n mâna cu farmacistii. Nu putini sunt cei care prescriu pacientilor medicamente scumpe, trimitându-i sa cumpere de la anumite farmacii, unde au interese financiare. Desigur, multe din leacurile prescrise sunt la tarife prohibitive pentru buzunarul majoritatii românilor. Mai ales pentru cel al pensionarilor, care se sting pe capete din cauza ca bugetul nu le permite cheltuieli prea mari.
Nu e nimic mai tragic decât sa vezi suferinzi care alearga de la o farmacie la alta pentru a gasi plafoane, astfel încât sa scoata mai putini bani din buzunar. De cele mai multe ori, cursa dupa medicamente compensate echivaleaza cu supravietuirea. Cu prelungirea agoniei pentru înca o luna.
Ce paradox dramatic! Într-o tara care devine parca tot mai saraca, producatorii de medicamente prospera. Dovada mai evidenta decât sediile luxoase ale companiilor farmaceutice, ridicate din profiturile exorbitante obtinute speculând starea precara de sanatate a populatiei, nu cred ca gasim.
Nu degeaba se spune ca producatorii de medicamente sunt atât de puternici, încât pot schimba chiar si guverne. Nu iese fum fara foc. Avem un sistem sanitar foarte bolnav, care necesita resuscitare rapida. Problema e ca ne lipseste omul care sa o faca. Pâna una alta, suferinzii din popor asista neputinciosi la scandaluri si înghit în sec. Singura al
