Era firesc ca democratia sa fi patruns in cele din urma si in puscarii. Inchisorile dinainte de 1990 erau terifiante, iar sistemul comunist si vechile modalitati de "indreptat" apucaturile celor condamnati au mai rezistat un deceniu. Regimul s-a mai inmuiat de atunci, au aparut legi noi, iar penitenciarele s-au mai umanizat. "Libertatea" nu atinge culmile filmelor americane comerciale, dar cei care au calcat pe bec si au ajuns dupa gratii au de ales intre mai multe activitati care sa le umple timpul. Deseori, alegerea depinde de starea materiala a fiecaruia. Se stie ca, in medie, patru detinuti din cinci infunda puscariile pentru infractiuni relativ minore, pentru care n-au avut bani sa-si ia avocat. Ceilalti au ajuns "la zdup" de regula din cauza ca fapta a fost cumplita. Dar au dus-o bine, incomparabil mai bine decit detinutul de rind. La Bucuresti, Miron Cozma a boierit in celula sa, la Iasi pedofilul american Kurt Treptow si-a ispasit doar doua treimi din pedeapsa in regim cu totul special si apoi a sters-o din tara fara sa plateasca daunele impuse de instanta, si lista favorizatilor ar putea continua pe o intreaga pagina de ziar. In fapt, nu este decit transpunerea societatii romanesti intr-un cadru izolat si la o scara foarte redusa. Doar ca, in penitenciare, moneda de schimb nu e doar banul. Telefonul mobil este un accesoriu foarte util, care face diferenta neta intre posesorul lui si ceilalti detinuti. Printre personalul penitenciarelor se stie ca, daca s-ar face perchezitii ca la carte, marfa confiscata ar putea umple lejer un magazin. Asa ca, mai nou, Administratia Penitenciarelor a investit in sisteme de bruiaj care fac celularele inutilizabile in incinta puscariilor. O idee buna, preluata ulterior si de altii - cum ar fi sediul central PSD, unde telefoanele nu au semnal in timpul sedintelor de partid.

Drogurile reprezinta un subiect tabu. Se st