Într-o perioadă în care zestrea neamului românesc a fost în pericol de a fi pierdută, Liviu Vasilică s-a îngrijit de ea.

Pe actorul Mircea Diaconu şi pe Liviu Vasilică i-a reunit grija pentru ce este autentic în România. “El, din punctul ăsta de vedere, era unul dintre cei câţiva care fac folclor absolut autentic şi o fac nu pentru că sunt ei neapărat crescuţi sau vin direct de acolo, era un intelectual, nu se pune problema aşa, ci pentru că înţelegea fenomenul, îl aprecia, îl iubea şi făcea tot ce putea să-l protejeze mai bine, să nu se distrugă, aşa cum au făcut tot timpul marii animatori, care, chiar dacă au strâns doar folclor, chiar dacă au făcut muzee ale satului în timp, au avut grijă de această zestre uriaşă”, spune Mircea Diaconu.

Faţă de alţi cântăreţi de foarte bună calitate de folclor, Liviu Vasilică a fost şi un animator. “Înainte de Revoluţie, el a avut sarcina de a convinge autorităţile să formeze un grup de folclor şi să chiulească de la paşii istoriei în vremurile Cântării României, făcând muzică profundă, adevărată, asta însemnând şi costume şi ansambluri, o structură instituţionalizată de folclor autentic, ceea ce la vremea aceea era foarte greu.”

PRIETENIE. Au colaborat în acea perioadă, dar şi după Revoluţie. “Am avut câteva acţiuni culturale în care am fost parteneri şi a fost foarte plăcut. L-am cunoscut îndeaproape, şi ca om, pe lângă cântăreţul care a fost. Am izbutit pur şi simplu să devenim prieteni, asta plecând din faptul că am lucrat împreună şi simţeam că eram deja prieteni şi nu existase tot ansamblul de întâmplări în urma cărora cineva poate să-ţi devină prieten.”

Colaborarea s-a concretizat sub forma Carnavalului Bucureşti 1900. Vasilică a participat cu grupul său la cel puţin trei ediţii. “Înainte de Revoluţie nu am avut colaborări decât în măsura în care noi mergeam la Alexandria cu turnee ş