Ghemul cu ace

Intr-o zi, in gradina din fata blocului nostru am gasit un arici. Ascuns in acoperamantul de tepi, parea un ciudat ghem de ace. L-am adus in casa si, in calitate de nou locatar, a primit drept culcus o cutie de carton. In primele zile, la orice zgomot se ascundea ca un melc, in cochilia lui de spini. Dupa ce a vazut ca nu ii vreau raul, a inceput sa se ridice in doua picioare, miscand curios capul. Boticul cu mustati ii fremata, adulmecand. Pe cap avea o blanita scurta si groasa, de culoare gri inchis, si burtica era alba. Cercetandu-mi caietele de biologie, am ajuns la concluzia ca nu prea cunosteam gusturile culinare ale aricilor, asa ca i-am oferit cruditati si, intr-un tarziu, o cescuta de lapte, pe care a baut-o ca o pisica. Varza, cartoful si salata verde au ramas aproape neatinse, in schimb, a infulecat cu placere un picior de pui crud. Descoperisem America: il credeam vegetarian si el era omnivor. Curios, mirosea cu delicatete mana care ii oferea hrana si atunci am indraznit sa-l mangai cu atingeri usoare. Cu piciorul din spate facea miscari bruste, aratandu-mi ca doreste sa fie scarpinat. Era hazliu cum isi inclina spinii cand spre stanga, cand spre dreapta, pentru a evita sa ma accidenteze. Cand se satura de scarpinat, isi orienta cu aceeasi miscare brusca tepii spre mana. Uneori, isi culca spinii spre spate, ingaduindu-mi sa-l mangai. Nu-mi inchipuisem niciodata ca si aricii pot fi mangaiati ba, si mai mult, ca mangaierea le face placere. Aveau si ei sentimente... Dupa o saptamana, mi-am dus prietenul cu ghimpi intr-o padure din apropierea orasului nostru. M-a privit intrebator, cu ochisorii lui stralucitori si rotunzi, apoi a pornit temator sa-si cerceteze noul destin.

ASIZA IONESCU - Galati

Mutulica

Iubita revista Formula AS,

In primul rand, va atrag atentia ca, impreuna cu bunica mea, sunt o fid