Dreapta conservatoare, desprinsă din CDR, liberalii, ţărăniştii şi liderul lor emblematic Emil Constantinescu revin în 2008 cu intenţia unei noi alianţe a dreptei. Forţaţi de stilul

Dreapta conservatoare, desprinsă din CDR, liberalii, ţărăniştii şi liderul lor emblematic Emil Constantinescu revin în 2008 cu intenţia unei noi alianţe a dreptei.

Forţaţi de stilul dur al lui Traian Băsescu, de visurile de partid majoritar ale PD-L, de ultimii ani în care şi-au văzut temele istorice - restitutio, deconspirarea Securităţii, Piaţa Universităţii - devenite patrimoniul tuturor, moştenitorii CDR îşi iau din nou avânt să candideze.

Lipseşte astăzi entuziasmul politic care a adus victoria CDR în 1996. Cei trei foşti cavaleri ai Convenţiei, care mai chivernisiţi, alţii lipsiţi până şi de blazonul parlamentar, au devenit, în schimb, mai înţelepţi şi încrâncenaţi. Iată cum, spurcaţi în fel şi chip de liberalii din PD-L, se încăpăţânează să poarte discuţii politice cu PSD, conduse de Ion Iliescu, altădată adversar politic declarat.

S-a spus că PSD şi PNL s-au coalizat împotriva duşmanului comun: actualul preşedinte şi PD-L. Chiar dacă ar fi adevărat, din păcate, nu este de ajuns şi nici important. Stânga reprezentată de PSD a avut în CDR un contrabalans ideologic autentic în 1996. Victoria CDR nu a fost trucată, mobilizarea electorală a dreptei a fost reală, iar Contractul cu România a fost un program politic puternic.

Întrebarea este dacă supravieţuitorii CDR au puterea să se reinventeze politic, a elaborării unei oferte autentice. O explicitare corectă a acestei noi alianţe - dreapta, centru-dreapta -, ar obliga poate şi stânga să se profesionalizeze. Ne-ar putea convinge, că de entuziasm nu mai poate fi vorba, să votăm în 2008 programe şi idei, şi nu, vorba lui Corneliu Coposu, persoane.