Foştii membri ai Mişcării legionare au “deschis lista” valului de arestări efectuate după alegerile din 1946, în condiţiile în care erau “duşmanii ideologici” ai comuniştilor. Din rândul lor au fost “recrutate” primele “elemente” ale experimentelor de reeducare, care vizau crearea unui “om nou”, fie prin educaţie marxist-leninistă, fie prin tortură.
Foştii membri ai Mişcării legionare au “deschis lista” valului de arestări efectuate după alegerile din 1946, în condiţiile în care erau “duşmanii ideologici” ai comuniştilor. Din rândul lor au fost “recrutate” primele “elemente” ale experimentelor de reeducare, care vizau crearea unui “om nou”, fie prin educaţie marxist-leninistă, fie prin tortură.
Imediat după alegerile din 1946, guvernanţii comunişti au renunţat şi la ultimele aparenţe de democraţie în relaţiile cu adversarii politici, trecând la intimidări “pe faţă”, sau chiar la arestări abuzive. În cazul legionarilor, legislaţia adoptată după 23 august 1944 le oferea acoperire juridică, extremiştii de dreapta fiind încadraţi în rândul “fasciştilor” ori “antonescienilor”. Nu de puţine ori li s-au înscenat procese pentru crime de război, deşi în perioada conflagraţiei din Est legionarii fuseseră în conflict cu Ion Antonescu şi nu participaseră la guvernare.
“TEMNIŢELE VERZI”. Când a început valul de arestări din 1947, în temniţele ţării se găseau mii de legionari, condamnaţi după aşa-zisa “rebeliune legionară” contra lui Ion Antonescu din 21-23 ianuarie 1941. Deşi erau condamnaţi politic nu au beneficiat de clemenţă din partea autorităţilor “democratice” după 23 august 1944, arestările continuând şi în anii 1944-1945, în urma prevederilor Convenţiei de Armistiţiu. Hărţuirea membrilor Mişcării legionare a luat o pauză după acordul semnat de Nicolae Petraşcu cu Ana Pauker şi Teohari Georgescu. Mulţi legionari au încerc
