La Bucuresti, presedintele Basescu a reunit pentru consultari delegatiile partidelor politice. Scopul declarat este stabilirea unei strategii a educatiei care sa se regaseasca in modificarile aduseLegii invatamantului, propusa pentru dezbatere publica inca de la sfarsitul anului trecut de ministerul de resort. Dezbaterea este cu atat mai presanta si mai delicata cu cat ea angajeaza categorii intregi de persoane si de viziuni deseori in contratimp sau in contradictie. Calitatea invatamantului - incepand cu cel primar si ajungand la cel universitar - a devenit din ce in ce mai mult subiect de disputa in mai toate tarile Uniunii, care au trecut si ele, in majoritarea cazurilor, prin diverse etape ale experimentelor pedagogice. Trauma majora pe care invatamantul universitar o traieste acum - trecerea la Sistemul Bologna - nu face decat sa adanceasca nesiguranta atat de vizibila a misiunii pe care o mai incarneaza astazi universitatea, in mod special, si invatamantul, in genere. Consultarile de la Cotroceni au provocat o explozie de comentarii si emisiuni pe mai toate posturile de televiziune si in presa, intr-o avalansa care confirma in fapt apetenta exclusiv sezoniera sau chiar punctuala a mass-media pentru acest subiect. Despre calitatea invatamantului - si a "bazei materiale", asa cum se exprima inca atat de lemnos reprezentanti ai breslei - apar articole numai la inceput de an scolar si universitar, la jumatatea lunii septembrie si, respectiv, inceputul lunii octombrie. Subiectele sunt invariabil aceleasi: pe langa inevitabilele reportaje lacrimogeno-penibile despre emotiile primului an de scoala sau pretentiile pline de importanta ale bobocilor universitari -, care cred, din ce in ce mai multi, ca intra la o scoala de meserii de unde vor iesi dupa trei ani transformati in fabrica de facut bani -, ni se arata, de fiecare data, cum cad peretii si tavanele in scolile d