În funcţie de cât de experimentate sunt, dar şi în funcţie de ceea ce oferă natura, persoanele care practică raftingul pot să aleagă râuri calme, care nu presupun vreo îndemânare specială sau ape mai învolburate, pe care navigatul înseamnă măiestrie în a vâsli şi a reacţiona rapid. Râurile repezi se clasifică, în ceea ce priveşte raftingul, în 6 categorii, în funcţie de dificultate. Cele din categoria 1 sunt râuri în general liniştite, unde doar mici zone sunt ceva mai greu de depăşit.

Oricine poate face rafting pe aceste ape. Cele din categoria a 2-a sunt ceva mai învolburate şi e posibil ca rafterii să fie nevoiţi să ocolească pietre sau alte obstacole din cale. Pentru a naviga pe râuri de categoria a 3-a e deja nevoie de ceva experienţă în a vâsli: e vorba de ape cu mici valuri, căderi de apă şi obstacole, care trebuie depăşite. În orice caz, specialiştii sunt de părere că nici aceste râuri nu sunt cu adevărat periculoase. La categoria a 4-a se înscriu râurile care au valuri de mărime medie, pietre şi căderi de apă.

Odată cu creşterea dificultăţii, creşte şi riscul de a cădea din barcă. Rafterii trebuie să aibă o bună îndemânare, pentru a se încumeta pe astfel de ape. În apele de categoria a 5-a deja e vorba de valuri mari, curenţi, bolovani, cascade. Râurile din ultima categorie sunt, practic, nenavigabile, dacă e să se vorbească din punctul de vedere al siguranţei: sunt râuri foarte periculoase, cu valuri mari şi curenţi rapizi, cu bolovani şi cascade, care pot deteriora considerabil echipamentul. Mulţi sunt de părere că dacă faci un traseu de nivel 6, fără să fii rănit, e doar o chestiune de noroc. (M.C.)

În funcţie de cât de experimentate sunt, dar şi în funcţie de ceea ce oferă natura, persoanele care practică raftingul pot să aleagă râuri calme, care nu presupun vreo îndemânare specială sau ape mai învolburate, pe care navigatul înseamnă