Unora le provoacă neplăceri, alţii le consideră insuportabile, însă, cu cât ne îndepărtăm mai mult de Occident, insectele sunt privite cu alţi ochi, reprezentând pentru mulţi un deliciu culinar. Insectele sunt considerate în mai multe ţări ca fiind o adevărată sursă de proteine, de vitamine şi de săruri minerale, capabile să furnizeze un aport zilnic de substanţe hrănitoare mai mare decât cel oferit de carne sau peşte. Micile zburătoare au devenit în multe ţări o parte integrantă a dietei cotidiene, fiind extrem de apreciate atât în varianta „crudă“, cât şi preparate în diferite moduri. Multe specii, precum albinele sau viermii de mătase, sunt crescute de secole pentru miere, respectiv pentru firul din care se fabrică mătasea. Potrivit reprezentanţilor agenţiei ONU pentru agricultură şi alimentaţie, FAO, recent a început să se manifeste un interes din ce în ce mai mare pentru creşterea altor specii ce au fost introduse în alimentaţie. În nordul Thailandei, de exemplu, se cresc viermi de bambus sau greieri. Moduri diverse de preparare Lăcustele zburătoare sunt consumate în special în Africa de Nord sau Centrală, crude sau fierte, cu pilaf de cuşcuş, sfărâmate şi amestecate cu brânză din lapte de cămilă. În sudul Africii, se consumă în special lăcustele cafenii şi verzi. Localnicii le mănâncă prăjite sau fierte, ori uscate la soare şi transformate într-un fel de făină pentru a putea fi păstrate. În Madagascar, lăcustele sunt uscate la soare sau ţinute în apă sărată şi apoi fripte. O adevărată sursă de proteine o reprezintă şi termitele, care se pot mânca proaspete, pisate sau fripte în ulei de palmier. Omizile sunt consumate în Coasta de Fildeş şi în Madagascar. În Africa Occidentală şi în Noua Zeelandă, se consumă larvele sau nimfele, crude sau fripte. 1.400 de specii comestibilePotrivit reprezentanţilor FAO, există aproximativ 1.400 de specii care se consumă