Vestea cea mai bună a săptămânii trecute a fost creşterea economică. Peste aşteptări. După o majorare a PIB-ului cu 6,6% în trimestrul IV, creşterea produsului intern brut pentru 2007 a totalizat 6%.

Cum privim această ştire? Dacă vrem să o privim neutru, o vom privi aşa: „Creşterea economică a României a încetinit în 2007 faţă de anul 2006, când majorarea PIB-ului a fost de 7,9%“. Dacă vrem să o privim pozitiv, vom spune aşa: „Trimestrul IV al anului 2007 a adus cea mai mare creştere economică a anului, prin cel mai ridicat ritm: 6,6%“. Dacă vrem să o privim negativ, vom spune: „Reaprinderea inflaţiei de la finalul anului 2007 şi deprecierea leului au majorat PIB-ul. Scumpirea bunurilor şi serviciilor, datorată unei inflaţii medii de 1% în fiecare lună din ultimul trimestru, care a condus la scăderea puterii de cumpărare, face PIB-ul mai mare“. Depinde de fiecare dintre dumneavoastră ce variantă alegeţi pentru a interpreta ştirea care sună sec: am crescut cu şase la sută.

O să mă refer însă aici la modul în care a fost interpretată ştirea. De la ce se întâmplă cu leul până la ce s-a întâmplat pe bursă. Am auzit explicaţia, potrivit căreia creşterea economică peste aşteptări, de 6%, în condiţiile în care aşteptările erau de 5,7 - 5,9%, ar fi readus încrederea în leu şi că din această cauză s-a întărit leul. E drept, cu o zi înainte, preţul comunicat de BNR era 3,7617 lei pentru un euro, iar după comunicarea PIB-ului, euro s-a stabilit la 3,7329 lei. E drept că leul s-a întărit apoi până joi, când cursul a fost de 3,6983 lei, dar vineri? Leul a revenit la 3,7376 lei. Păi dacă majorarea economică a insuflat încredere investitorilor, să fi durat doar trei zile?

Eu cred că nu. Eu cred că preţul euro dinainte de comunicarea creşterii economice, 3,7617 lei, este mult mai important. În acea zi, maximul şedinţei a fost de 3,7870 lei, în urma deprecierii l