În industria din România implicarea străină este slabă pe ansamblu, cu toate că punctele nodale se află sub control străin.
În afara oricărui dubiu, creşterea economică obţinută în ultimii ani în România se datorează în cea mai mare parte investiţiilor străine. Aşa cum nu se poate să nu se facă o legătură între expansiunea investiţiilor străine şi deterioarea masivă a contului curent extern în aceeaşi perioadă a ultimilor ani, tot aşa nu s-ar putea să nu se facă o legătură între respectiva expansiune a investiţiilor străine şi creşterea economică.
Dacă în privinţa creşterii economice în sine contribuţia investiţiilor străine este puternică şi indubitailă, problemele trebuie nuanţate în ce priveşte conţinutul creşterii economice şi implicit contribuţia la dezvoltare. Prin conţinutul şi structura lor, investiţiile străine în România au indus masiv o creştere economică bazată pe import. Concluzia se desprinde din impactul investiţiilor străine asupra balanţei de plăţi, evidenţiat de triplarea deficitului de cont curent extern al ţării, după 2003, respectiv de când au început practic investiţiile străine în România. O creştere economică bazată disproporţionat pe import este nesănătoasă şi nesustenabilă, creând vulnerabilităţi extreme în plăţile externe, precum şi faţă de preţurile internaţionale.
Situaţia apare şi mai nefavorabilă în plan structural-sectorial. Din acest punct de vedere, creşterea economică indusă de invstiţiile străine în România, aşa cum s-au făcut acestea, este dezechilibrată şi dezechilibrantă. Nu este cumva un reproş într-o asemenea apreciere. Este doar o constatare. Investiţiile străine au venit unde percepeau obţinrea profitului maxim, ceea ce este strict în firea lucrurilor. Asta nu înseamnă însă că tot acolo erau şi interesele prioritare ale economiei, dacă se mai discută cumva despre o economie în
