Pacat ca n-am fost invitat sa scriu in acest grupaj cu o zi inainte. Acum, o sa reiau o parte din ceea ce am scris inRomania libera de sambata, 8 martie, dupa care voi expune argumente pentru concluzia ca e normal ca postul national de televiziune sa nu aiba audiente prea mari. Am fost in week-end in vizita la o familie de pensionari din Balta Alba. El fusese chelner, ea, femeie de serviciu la Sala Palatului. Au in casa tot felul de insigne si esarfe de la congresele UGSR, UASCR si alte acronime asijderea. Au o biblioteca pe care s-ar putea face un studiu de sociologie a lecturii inainte si dupa 1989. Inainte - literatura clasica si moderna de buna calitate, chiar Ulise al lui Joyce. Dupa - Pavel Corut si Sandra Brown. Bun. Isi cumparasera oamenii televizor LCD cu diagonala de 82, la care canta, cand am ajuns la ei, un manelist, pe DVD. Dupa vreo doua melodii, am cerut altceva (oamenii, foarte amabili, saritori, fara copii, dar multumiti ca se au unul pe altul). Altceva, pai ce altceva? Zice ea, uite, am DVD-ul cu nunta noastra din 1987. A, zic eu, perfect, puneti-l. Si-l pun. Filmul avea doua parti. Prima, ceremonia religioasa. M-am mirat un pic. Domnule, imi zic, astia urla mereu ca pe vremea lui Ceausescu ceremonialul religios era interzis etc., pai uite filmul complet al unei ceremonii ortodoxe din 1987, similara cu cele de azi. Aceleasi citate din Biblie, aceeasi hora, acelasi decor, punct cu punct identic cu ce puteti vedea la orice nunta populara de astazi. Confirmare: da, comunismul romanesc a fost, in unele privinte si spre sfarsitul lui, mai degraba de dreapta decat de stanga. Ceea ce se deosebea profund, insa, era petrecerea de dupa. Din doua puncte de vedere, care, dezvoltate, constituie argumentele mele care justifica ideea ca avem un public TV submediocru. In primul rand, restaurantul si atmosfera erau jalnice. Pereti varuiti, prize smulse, o miniorga d