Incepand din anul 1990, in tara noastra au tot sosit in vizita grupuri de occidentali, curiosi sa vada cum arata un fost lagar comunist, dar si pentru a aduce ajutoare.

Iar noi, cu ce sa le stam dinainte, daca nu cu o felie de folclor? Ba pardon, ar zice specialistul in materie, nu cu folclor, ci cu muzica populara, dansuri populare etc. Acest termen de popular, probabil in sensul proletar al cuvantului, are o acceptiune mult mai larga, astfel ca in umbra lui pot fi justificate toate nimicurile si contrafacerile de prost gust.

Si uite-asa, incurajati de occidentali, care ne-au invitat apoi si la ei acasa, s-a pornit o miscare artistica de agitatie folclorica fara seaman pe meleagurile mioritice. Adevarat ca multe dintre vechile ansambluri, formatii si grupuri folclorico-populare, care functionau in cadrul caselor de cultura si al caminelor culturale, s-au desfiintat, prezenta la actul cultural nemaifiind obligatorie. Au aparut insa altele in loc, precum ciupercile dupa ploaie, eliberate de orice fel de cenzura, chiar si de cea a bunului gust. De acest lucru au profitat cei care manuiesc afacerile de pe sticla. Targul a fost facut negustoreste: Vrei sa te vezi la TV, scoate banii! Si i-au scos baietii, ca doar nu degeaba doua posturi de televiziune (private) toaca zi si noapte imense baloturi de surogat popularo-folcloric, sub privirile obladuitoare ale mamoaselor prezentatoare, care se entuziasmeaza pana la lacrimi, savurand cantece pe versuri de genul Badea meu, frumos barbat, istet si emancipat. Nici juriile, formate ad-hoc, semanand mai degraba cu niste comisii de recrutare, nu se lasa mai prejos, tot probaluind si chibzuind asupra strasnicelor valori traditionale. S-a mai starnit si un val de tineri mistificatori, aroganti si imberbi, care, chipurile, valorifica inteligent folclorul, avandu-i colaboratori de nadejde pe unii dintre mai vechii cult