False teorii infig zdravan in mentalul colectiv prejudecata dupa care nevoile individuale si colective ar fi dispuse intr-o ierarhie in care trebuintele economice au prioritate fata de cele "superioare", satisfacute prin cultura si educatie. Ideea aceasta este cel mai vizibil ilustrata de politicile bugetare care, invocand urgenta problemelor economice, asaza in mod sistematic cultura, educatia si cercetarea in zona procentelor nesemnificative. In realitate, cultura, produsele artistice raspund unor nevoi nu mai putin urgente, nu mai putin semnificative social decat cele economice. Greu, dar, inaintea institutiilor de stat, mediul privat de afaceri intelege acest lucru. Prudent, dar sigur, oamenii de cultura, pe de o parte, si liderii de afaceri si managerii, pe de alta, gasesc premise pentru parteneriate in egala masura profitabile. Doua sunt intrebarile de la care porneste apropierea dintre mediile cultural si de afaceri: cum percep oamenii de cultura si oamenii de afaceri acest inceput de colaborare si unde gasesc ei premisele unor parteneriate intre companii si proiecte culturale? Briganzii si miopii "Stiinta nu este sprijinita de guvern, iar cultura cu atat mai putin", declara, intr-un interviu pentru CSR Romania, Dumitru Murariu, directorul Muzeului "Grigore Antipa". "Adesea suntem dezamagiti in urma apelurilor pe care le adresam mediului privat de afaceri. Companii mari, chiar banci importante au refuzat sa ne sprijine activitatile." La randul sau, Pavel Susara*, critic de arta si membru al Uniunii Artistilor Plastici, admite ca investitorii romani "nu au descoperit inca resursele enorme ale obiectului de arta ca realitate investitionala. Acest tip de curaj lipseste agentului economic roman". Cu toate acestea, remarca Pavel Susara, se poate afirma ca "am ajuns intr-o perioada in care cele doua categorii foarte importante trebuia sa se concilieze: pe de o parte