A fost o vreme, pana de curand, cand aproape ca nici nu puteai pune in aceeasi fraza "America" si "frica", atat pareau de imposibil de asociat cele doua notiuni. America - Statele Unite ca sa fim precisi - erau tara pionieratului si a tuturor indraznelilor, taramul cuceririlor si al temeritatii. De la stiinta la tehnologie si de la arta pana la comportament, tot ce era american venea impachetat intr-un voal de cutezanta. Generatii intregi, pe intreaga planeta, s-au hranit cu o dieta sanatoasa de filme de cowboy, de politisti si de oameni obisnuiti care se lupta cu raul si, cu orice pret - datorita curajului lor - fac ca binele sa invinga. Asa este si firesc, caci cred ca, intr-adevar, traim intr-o lume astfel facuta incat, pana la urma, se face dreptate si dragostea invinge. Depinde, insa, unde opresti filmul, ca sa zic asa: uneori pare ca eroului ii e frica si raul are un avantaj… Iar cum filmul vietii nu dureaza doar doua ore, ci se poate derula pe parcursul mai multor generatii, multi nu apuca sa vada, pana la urma, mult asteptatul final fericit. Ajungand, ieri, la New York, dupa doi ani de absenta, m-a frapat cum mesajul pericolului iminent isi face, incet-incet, loc in viata cotidiana a orasului. De la intrarea in avion si anuntul capitanului — "Pentru motive de securitate, va rugam sa nu circulati in grup pe culoare" —, pana la anuntul din metrou: "Pentru motive de securitate, rucsacurile si gentile mari pot fi controlate de politie", totul pare sa induca ideea ca trebuie sa te temi. Vad acest mesaj ca fiind de doua ori nociv pentru America. Intai, dintr-o natie de oameni increzatori si optimisti, teama cotidiana risca sa creeze o masa de oameni timorati si suspiciosi. Nu o sa se intample azi sau maine dar, in timp, idea fricii devine ca o picatura chinezeasca — nu are cum sa nu lase urme. Dar mai este un alt aspect, cred eu, si mai pernicios, care se strecoara