Am intrat in biroul lui Horia Roman Patapievici cu o saptamana inainte de aniversarea zilei sale de nastere. Scriitorul in aceeasi masura contestat si admirat, ofera prin acest interviu un riscant si incomod dar. Surprinzator ca de obicei, Horia Roman Patapievici aduce cititorilor HotNews.ro darul sinceritatii.
Vlad Mixich: Va vad aprinzandu-va foarte tacticos o tigara de foi. Mai aveti vreme de asa ceva?
H.R.Patapievici: Smulgem curgerii ce putem smulge…
V.M.: Pe marginea unor astfel de mici placeri se potriveste o poveste. Povestiti-ne cum arata viata unui intelectual indragostit de frumos, dupa trei ani de serviciu intr-o institutie publica.
H.R.Patapievici: Viata lui are ca unitate saptamana. In prima parte, intelectualul cu pricina se scoala la ora 8.30 si se uita pe calendarul crestin-ortodox si vede sfantul a carui zi a inceput atunci, si asta o face nu pentru ca e bigot sau excentric, ci pentru ca niciodata nu mi-am dat timp sa ma uit in calendarul religiei mele carui sfant ii este data care zi. Si o fac acum, anul asta. Anul viitor ma voi uita si in sinaxar, sa vad si semnificatia fiecareia.
“AM O VIATA HARTUITA”
V.M.: Ati initiat acest tipar in urma celor trei ani de serviciu public, sau…?
H.R.Patapievici: Nu, dar de cand era sa mor in 11 iunie 2005, mi-a devenit limpede ca anumite lucruri trebuie facute. Daca nu le faci te trezesti ca nu le-ai mai facut niciodata. Si decat sa regret dupa, prefer sa ma caznesc aici si acum.
Dupa ce identifica sfantul, acel intelectual se uita pe geam si vede cum e ziua sfantului cu pricina. Dupa aceea se spala si are timp pana la 9.15 sa citeasca ceva, sa verifice o notita… Dupa care isi face foarte rapid pachetul cu micul-dejun si fuge napraznic la serviciu, unde incepe ceva care nu poate fi povestit pentru ca e in fiecare zi altfel, desi in esenta este