- Editorial - nr. 50 / 12 Martie, 2008 Intrebarea din titlu poate parea multora lipsita de sens, raspunsul cel mai la indemana fiind: pretutindeni si din abundenta! Asa o fi, dar eu, cand spun cronicar, ma refer la o persoana care, inainte de a injura sau calomnia un autor, are minima decenta de a citi "produsul" ce urmeaza a fi stigmatizat conform directivelor vreunui te miri ce sef de clan. Asta pentru ca, precum Partidul Comunist, Mafia e-n toti si-n toate, inclusiv in lumea scriitoriceasca. Si aici, ca peste tot, functioneaza aceleasi structuri _ grupuri, grupulete si chibutele _ conducandu-se dupa sloganul: "Sus ai nostri, jos ai vostri!", justificand macularea unor "neica Nimeni" precum... Eminescu, Cioran, Eliade, ori Buzura sau, mai aproape, Mihai Sin, de pilda. Desigur, oricine poate gresi, inclusiv cronicarul _ "actor grabit" sa iasa pe sticla si "sa se bage in seama" macar el, enuntand ineptii la fel de voluminoase ca augusta-i persoana. Pana aici, nimic grav, traim intr-o tara (ne place sa credem!) libera, dreptul la exprimare fiind garantat. Regretabil este faptul ca, ici-colo, prin niste localitati cu pretentii culturale (unele chiar justificate), se trezeste cate-o fatuca plina de... importanta, pana mai ieri studenta la "Filo", care preia din zbor zisele "magistrului" si le transmite mai departe, ca pe Manifestul PCR in ilegalitate. Si cum mizericordia prinde mai abitir decat cel mai frumos lucru din lume, in doi timpi si trei miscari scriitorul incomod e "aranjat", anatema asupra operei straluceste in toata splendoarea, fructificand indemnul eroului shakespearian: "Calomniaza, calomniaza, tot ramane ceva!". Ba, unii, imi place mie sa cred "glumeti" _ fiindca nici macar fantezia mea debordanta nu poate concepe un asemenea grad de imbecilitate _ se grabesc sa posteze pe internet clasificari de-a dreptul nastrusnice, incadrand, de pilda, "Quo vadis, Do