Am primit telefoane şi mesaje pe e-mail cu întrebarea „De ce nu mai apare ediţia română a Le Monde Diplomatique?”. Revista al cărei redactor-şef am fost şi mai sînt, chiar dacă nu mai apare pe hîrtie, nu mai avea publicitate, deoarece era, se pare, considerată prea de stînga, pe de o parte şi cu articole prea lungi, pe de alta. În Franţa, LMD primeşte publicitate, chiar dacă nu aleargă după ea. E adevărat că la un tiraj mediu de 250.000 de exemplare. La noi, LMD cu vînzări de 2500-3000 de exemplare era considerată, insuficient de atractivă, deşi la o asemenea cifră de vînzări, un lunar devine interesant pentru cei care se ocupă de publicitate. Potrivit contractului, ediţia română a LMD trebuia să reproducă 70% din ediţia franceză a revistei, ceea ce s-a şi întîmplat. Nu puteam construi, aşadar, alt LMD decît cel care apare la Paris, ci cum am şi făcut, puteam adăuga o perspectivă românească, filosofiei acestei reviste. După cum am observat, însă, la noi o perspectivă socială de stînga nu se bucură încă de atenţia meritată, deoarece mulţi dintre noi confundă atitudinea de stînga, cu partizanatul faţă de stînga politică, ceea ce e cu totul altceva. Paradoxal, dar cei care au citit LMD ediţia română, probabil că s-au convins că această revistă îi execută fără cruţare şi pe socialiştii şi pe comuniştii francezi, sau din alte părţi ale lumii, în numele acestei filosofii şi atitudini de stînga care porneşte din jos în sus Acest lunar cu doi directori nu mai apare pe hîrtie în ediţia română poate şi din cauza une comunicări defectuoase, care a dus la acest final. Dar, una peste alta, fără publicitate, LMD cheltuia, în ultima vreme. mai mult decît producea. Îmi pare rău că ediţia română a LMD nu mai apare? Da! De ce? Pentru că ar fi putut să producă reale dezbateri politice despre stînga şi dreapta autohtone din perspectiva alegătorului, nu a aleşilor. Mă simt vinovat