Emilian Marcu Cel putin de la Ivan cel Groaznic incoace, adica din cele mai adanci cotloane ale istoriei, Rusia, sub toate regimurile a fost condusa de un singur "cap". Fie ca era Tar, Marele Conducator, Secretar general sau Presedinte, puterea absoluta era in mana unui singur individ. Incepand din data de 3 martie 2008, data care cu siguranta va fi un reper fundamental in istoria contemporana a Rusiei si a lumii. De la aceasta data, marele imperiu de la rasarit va avea o conducere bicefala. Puterea executiva va trece in mana altei persoane decat aceea a Presedintelui. Prim-ministrul nu va mai fi de decor. Nu va mai fi cel numit de presedinte, ci chiar cel care l-a numit pe noul presedinte, cel care, de fapt, pastreaza degetele pe butoanele puterii. Ce rol va avea noul presedinte al Rusiei?
Este greu de spus si mult mai greu de anticipat, dar cu siguranta ca nu unul chiar decorativ, nu unul de reprezentare sau de asistenta la paradele de ziua tarii sau a Flotei nucleare. Ce rol va avea de acum primul ministru din acest imperiu? Cu siguranta ca nu unul de simplu executant, cum au fost de-a lungul istoriei predecesorii (in numar aproape infinit si cvazinecunoscuti), de executant tacut si pasiv al ordinelor venite din Cabinetul 1 din Kremlin. In istoria contemporana, viata Rusiei de dupa Putin va marca un fenomen extrem de interesant in evolutia istoriei mondiale. Romania fiind situata intre doua puste, cea de Est si cea de Vest, ca o oaza intre dunele de nisip din desert, trebuie, mai ales de acum inainte, sa interpreteze magistral partitura politicii externe. Daca pana mai ieri mai mergea cu mici isterii si provocari de doi bani, de acum lucrurile s-au schimbat radical. Alta faina se macina la moara imperiului. Maturitatea politica trebuie sa-si spuna cuvantul. Cei care raspund de politica externa a Romaniei ar trebui sa stie ca de acum politica ace
